„Platoul Piaţa Amzei”, un târg tradiţional în context contemporan

Piaţa Amzei, zonă emblematică a Sectorului 1 şi a Bucureştiului, a suferit în ultimii ani modificări majore de sistematizare care, pe lângă aspectele benefice, au dus şi la distrugerea vadului comercial, astfel încât astăzi, chiar dacă este tranzitată de un număr relativ mare de persoane, făcând legătura între două mari bulevarde, nu mai este în sine „o destinaţie”.
Începând cu această lună, prin deschiderea târgului permanent „Platoul Piaţa Amzei”, bucureştenii vor avea toate motivele să o viziteze, să-şi facă aprovizionarea şi să petreacă împreuna cu prietenii şi familia la un „pahar de vorbă”, savurând o tocăniţă şi o prăjitură de casă.

Cu mai bine de o lună în urmă, deja tradiţionalul târg de la Muzeul Ţăranului Român a fost desfiinţat din motive care nu fac obiectul acestui articol. Această decizie a avut un dublu efect, pe de o parte producătorii, meşteşugarii, comercianţii şi expozanţii au rămas fără piaţă de desfacere, afectându-le afacerea şi veniturile familiale, pe de altă parte, după mai bine de 3 ani, bucureştenii s-au trezit lipsiţi de un spaţiu de unde-şi procurau mâncărurile şi dulciurile preferate, de unde-şi cumpărau straie şi mobilier tradiţional, de unde-şi achiziţionau obiecte de decor şi bijuterii pentru ei sau spre a le oferi de sărbători.
Pe de altă parte, Piaţa Amzei, cândva un vad comercial renumit, cu piaţă agroalimentară, cu zeci de mici ateliere de croitorie, pingelit şi încălţăminte la comandă, cu remaiat ciorapi, dar şi cu mici prăvălii, a ajuns azi o platformă pustie, cu câteva florării şi nu tocmai multe cafenele sau magazine de nişă.

Puse împreună cele două probleme şi-ar găsit reciproc una, alteia soluţia, cel puţin în teorie. Dar pentru a le rezolva şi în realitate, trebuia curajul, energia, priceperea şi dăruirea unui organizator. Din fericire acesta a fost găsit chiar dintre foştii expozanţi de la târgul MŢR, o doamnă recunoscută pentru prăjiturile sale şi căreia i se spune „gărgăriţa” datorită decorului standului şi costumaţiei sale de culoare roşie cu buline albe.

Doamna Silvia Nanu este din Brăila şi viaţa sa este o poveste în sine, poate chiar din acest motiv a fost prima gata să-şi asume riscul unui nou început, într-un domeniu care, chiar dacă nu-i era străin, nu-i aparţinea, acela de organizator de târguri. Nu vom povesti toate etapele şi toată mobilizarea de care a fost nevoie pentru a aduna împreună foştii colegi „de tarabă” de la MŢR, pe cei mai renumiţi şi iubiţi de clienţi, pe cei mai serioşi, dar care, pe de altă parte să asigure şi varietatea necesară oricărui târg.

Aşadar, vom trece repede în revistă specificul câtorva expozanţi şi vom începe cu tot ce poate fi mai atractiv: dulciurile.
Despre acele „Prăjiturici Delicioase” ale doamnei Silvia Nanu deja am amintit, dar veţi mai găsi „Plăcinte Boiereşti” şi „Turta dulce de Arcuş”. Amatorii de kurtoskalacs vor fi şi ei mulţumiţi să-l regăsească pe renumitul Karoly. Să includem aici şi mierea naturală, gemurile, dulceţurile şi siropurile, toate manufacturate, pe care le veţi putea afla la mai multe standuri, astfel făcând trecerea spre conserve: zacusca, zarzavatul de ciorbă, roşiile în bulion şi nu în ultimul rând un sos iute produs în serii mici de doi tineri, vă vor lăsa gura apă!
Vor fi, de asemenea, legume proaspete de la Tomatina şi nu numai, precum şi fructe de sezon şi de provenienţă exclusiv românească, care vă vor reaminti de gusturile prunelor brumării, merelor şi strugurilor de altă dată.
Şi dacă tot vorbim de nostalgii, domnii vor putea savura o fasole cu ciolan ca-n armată, gătită într-o bucătărie de campanie de către cel mai simpatic fost soldat-bucătar. Mâncare gătită vor găsi vegetarienii şi-n marmita dedicată lor: tocană de cartofi, ghiveci de legume, orez sârbesc. Să te lingi pe degete, am spune!
Totul merge stropit cu un must sau un tulburel. Sau un sirop de brad, poate o cafea sau chiar cu un pahar de apă rece, important este că vă puteţi face siesta pe perne pufoase aşezate pe trepte sau pe baloţi de paie. La pachet puteţi lua şi „Doi Ochi Albaştri”.

Când am spus că o parte din expozanţii de la MŢR vor fi prezenţi şi aici ne-am referit în special la cei care culeg din toaţă ţara straie populare, obiecte de uz casnic, unelte şi mobilier vechi de peste 100 de ani în unele cazuri. Astfel, dacă vrei să fii şi-n trend şi original, indiferent dacă ne referim la outfit sau design interior, trebuie să-ţi cumperi o iie adevărată sau o pereche de schiuri din lemn de frasin pe care le purtau bunicile şi străbunicii. Adică un „must” al bucureşteanului care vrea să fie „în trend”, cum s-ar spune.

Pentru copii se vor organiza ateliere de pictat pe sticlă sau turtă dulce, de ţesut sau încondeiat, de învăţat primii paşi dintr-o horă sau o sârbă, dar şi o salsa sau bachata, vor fi foarte interesaţi de trupa pe papainoage, de jongleriile unor bufoni şi alte comicării.
Cel mai bine concepul acestui târg l-a definit chiar organizatoarea pe pagina de Facebook „Platoul Piaţa Amzei”: Astăzi, nu pornesc, ci deschid eu un nou drum! mie şi expozanţilor rămaşi fără „piaţă de desfacere”, pentru că, prin bunăvoinţa admistraţiei locale Sector 1 şi prin ajutorul unor consilieri locali inimoşi, tradiţia continuă pe „Platoul Piaţa Amzei”.
Dar ne şi reinventăm! (…) Vrem să fim o platformă socială, unde să-şi dea întâlnirea arta tradiţională cu cea contemporană, unde copiii să-nveţe meşteşuguri străvechi, dar şi voluntariatul, să consumăm, dar să şi recilăm, să ne simţim bine alături de prieteni, dar să-l şi dăruim.
Să ne vedem cu bine,
Silvia Nanu”

Şi aşa cum şi-a propus pe 24 septembrie 2016 a avut loc inaugurarea târgului permanent „Platoul Piaţa Amzei” în modul cel mai festiv cu putinţă, cu prezenţa Primarului Sectorului 1, Daniel Tudorache şi a câtorva consilieri locali din partea USB, cei care s-au implicat şi au militat pentru regenerarea Pieţei Amzei, Ilinca Macarie şi Cristina Bulfon.
Aşa dar, este bine să reţineţi că, toate cele aici povestite, le veţi găsi pe platoul din faţa Pieţei Amzei, de sâbătă până luni inculsiv începând cu ora 10.00 şi până 18.00.

Manuela Mureşan